Cât consumi în Claude Code, pe proiecte, agenți și zile.
Citește transcrierile Claude Code de pe Mac și îți arată consumul de tokeni, estimat în dolari la prețurile de listă API, defalcat pe proiect, agent, sesiune, model și oră. E o estimare comparabilă, nu factura ta.
ritm ilustrativ — nu un consum real
Cifra nu e o factură. Pe un abonament Max sau Pro nu plătești per token, deci nu există o sumă reală de arătat. Ce vezi e o estimare la prețuri de listă — utilă ca să compari proiecte între ele și ca să vezi tendința, nu ca să reconciliezi un extras de cont.
Claude Code îți spune costul unei sesiuni. Nu-ți spune care dintre cele treizeci de proiecte la care ai lucrat luna asta a consumat jumătate din total.
Iar dacă rulezi mai mulți agenți în paralel, pe mai multe conturi, nu ai nicio imagine de ansamblu.
Cinci pași, în ordinea în care se întâmplă efectiv.
Patru lucruri verificabile în codul aplicației și în suita de teste, nu doar promise aici.
Măsurat pe date reale: 58% din liniile de consum vin de la sub-agenți, nu din sesiunea principală. Uneltele dinainte plipeau agentId tăcut pe sesiunea-părinte — BurnRate e singurul care-l citește în fiecare verb, nu doar într-unul dedicat.
README.md — „Trei proprietăți ținute cu dinții”; Sources/BurnRateMCP/MCP.swift
Când un model n-are preț în tabel, consumul lui apare ca necunoscut, nu ca zero. Un total „cel puțin atât” e onest; unul care tace despre ce nu știe nu e.
Sources/BurnRateCore/Estimate.swift
Fereastra și cele nouă verbe MCP citesc din același nucleu. Niciun verb nu recalculează nimic pe cont propriu, deci nu pot ajunge la două cifre diferite pentru aceeași întrebare.
Sources/BurnRateCore/Derived.swift
Suita acoperă exact clasele de defect întâlnite pe date reale: linia de 1,34 MB, zero-ul care ascunde necunoscutul, atribuirea nedeterministă la pliere, numele agentului — în 10 suite.
Tests/BurnRateCoreTests/CoreTests.swift (25 teste, 7 suite) și CacheTests.swift (12 teste, 3 suite)
Când lucrezi mult cu Claude Code, întrebarea „unde s-a dus” apare devreme. Care proiect consumă cel mai mult? Ce agent? Ce s-a întâmplat marți?
BurnRate citește liniile de transcriere pe care Claude Code le lasă pe disc, din toate conturile tale, și extrage strict numerele de consum — nu conținutul conversațiilor. Le agregă pe proiect, agent, sesiune, model, zi și oră, și le convertește în dolari folosind prețurile de listă ale API-ului.
Când un model nu are preț în tabel, consumul lui apare ca necunoscut, nu ca zero. Diferența contează: un total marcat „cel puțin atât” e onest, unul care tace despre ce nu știe nu e.
Ritmul curent stă în bara de meniu. Detaliul complet e într-o fereastră navigabilă. Are și un pod MCP cu nouă verbe, care citește direct de pe disc și răspunde și cu aplicația închisă.
Trei limite reale, nu o mențiune de subsol.
BurnRate citește fișierele JSONL pe care Claude Code le scrie azi pentru propriile nevoi — nu un API public și documentat. Dacă formatul se schimbă, citirea se poate opri peste noapte. De-asta prețul de pe pagina asta e o singură plată, nu un abonament: un abonament ar fi o promisiune de întreținere continuă pe un teren pe care nu-l controlăm.
Build-ul servit e semnat cu Developer ID și notarizat de Apple — Gatekeeper îl acceptă la prima deschidere, fără avertisment.
Fișierul de entitlements e gol și nu există niciun cod care să verifice o cheie. Azi, orice copie a aplicației are toate funcțiile deblocate, indiferent dacă a fost cumpărată sau nu.
Construit cu
Nu. Pe un abonament Max sau Pro nu plătești per token, deci nu există o sumă reală de arătat. Ce vezi e o estimare la prețuri de listă — utilă ca să compari proiecte și tendințe, nu ca să reconciliezi un extras de cont.
Nu arată — e ilustrativă, o animație decorativă fără nicio citire în spate. Consumul real e în fereastra aplicației și în bara de meniu, nu în gauge-ul de sus.
Pentru că 58% din liniile de consum vin de la sub-agenți, iar uneltele dinainte îi plipeau tăcut pe sesiunea principală. Întrebarea „de ce a costat atât azi” se răspunde pe agent, nu pe proiect.
Citirea se poate opri peste noapte, pentru că BurnRate depinde de un format pe care nu-l controlează. De-asta prețul e o plată unică, nu un abonament.
Da. Build-ul servit e semnat cu Developer ID și notarizat de Apple — Gatekeeper îl acceptă la prima deschidere, fără avertisment.
+ TVA, calculat la finalizare după țara ta
Deschide aplicația, mergi la Preferințe → Licență și lipește cheia primită pe email.